Boală parodontală · dinți mobili · urmărit din 2014
Se pot salva dinții mobili în boala parodontală? Un caz urmărit din 2014.
Una dintre cele mai importante întrebări pe care le primesc de la pacienții diagnosticați cu boală parodontală este: „Îmi voi pierde dinții?” Răspunsul nu poate fi dat înaintea unui diagnostic corect.
01 — Situația inițială · 2014
Dinți inferiori mobili și un prognostic rezervat.
Acesta este cazul unei paciente tinere pe care o urmărim încă din anul 2014. La momentul inițial, situația parodontală era avansată, iar mobilitatea anumitor dinți inferiori ridica inclusiv problema unui prognostic rezervat și a posibilității pierderii lor în timp.
Obiectivul nostru nu a fost însă să „tratăm o radiografie” sau să intervenim punctual, ci să controlăm boala parodontală pe termen lung și să păstrăm cât mai mult posibil dinții naturali.
Parodontograma inițială, mai 2014 · document anonimizat · atinge pentru mărire
Fișa cazului
- Pacienta
- Tânără, urmărită din 2014
- Diagnostic
- Boală parodontală avansată (parodontită)
- Pungi parodontale
- Până la 11–12 mm la molari
- Sângerare la sondare
- 72% din situsuri
- Placă bacteriană
- 91% din situsuri
- Mobilitate
- Gradul 2 la incisivii inferiori
- Monitorizare
- Cel puțin o dată pe an, din 2014
- Rezultat
- Niciun dinte pierdut dintre cei pe care am încercat să îi păstrăm
Parodontograma este fișa în care se notează, la fiecare dinte, adâncimea pungilor, sângerarea, placa și mobilitatea. Cu ea urmărim cât de gravă este boala și cum evoluează după tratament. Măsurătorile se fac cu o sondă parodontală gradată.
02 — Totul începe cu diagnosticul
Nu putem stabili tratamentul înainte să știm exact ce tratăm.
În cadrul Implantodent, abordarea cazurilor parodontale pornește de la acest principiu. Împreună cu Dr. Chemal Tăner, am dezvoltat în cadrul clinicii un protocol de evaluare și tratament parodontal care urmărește succesiv diagnosticul, controlul infecției, reevaluarea și menținerea rezultatelor în timp.
În funcție de situația fiecărui pacient, evaluarea poate include examinarea clinică parodontală, măsurarea pungilor parodontale și a nivelului de atașament, evaluarea mobilității dentare, investigații radiologice și, atunci când este indicat, investigații microbiologice. Tratamentul nu este identic pentru fiecare pacient.
Tomografia 3D (CBCT), zonă cu zonă
Radiografia panoramică arată osul în două dimensiuni. Tomografia arată, în trei dimensiuni, cât os s-a pierdut în jurul fiecărui dinte și pe ce fețe: spre obraz, spre limbă sau spre cerul gurii. Pierderea progresivă a osului formează pungile parodontale.
Molarul 1.6 era cel mai afectat, cu os pierdut atât spre obraz, cât și spre palat. La incisivii inferiori, cei care se mișcau, osul se retrăsese pe ambele fețe. Atinge o imagine ca s-o vezi mare.
03 — Testul bacterian, înainte și după
Bacteriile din complexul roșu: crescute în 2014, nedetectabile în 2016.
În placa bacteriană de sub gingie au fost identificate peste 500 de specii. Pentru tratament contează nu doar ce bacterii sunt prezente, ci și câte sunt din fiecare. Testul PET (Parodontită–Periimplantită–Patogen-Test) le identifică și le numără, dintr-o probă recoltată din pungile parodontale.
În 2014, rezultatul arăta un număr crescut de bacterii patogene din complexele roșu și portocaliu. La testul de control din aprilie 2016, bacteriile din complexul roșu nu mai erau detectabile, iar laboratorul nu a mai găsit un număr de germeni parodontopatogeni relevant pentru tratament.
| Bacterie | Iunie 2014la diagnostic | Aprilie 2016la control |
|---|---|---|
| Număr total de germeni | 2,5 × 108 | 5,6 × 107 |
| Porphyromonas gingivaliscomplexul roșu | 1,3 × 105 | nedetectabil |
| Treponema denticolacomplexul roșu | 8,1 × 104 | nedetectabil |
| Tannerella forsythiacomplexul roșu | 2,8 × 105 | nedetectabil |
| Fusobacterium nucleatumcomplexul portocaliu | 1,1 × 106 | 3,0 × 103 |
| Peptostreptococcus microscomplexul portocaliu | 5,2 × 103 | nedetectabil |
| Aggregatibacter actinomycetemcomitans | nedetectabil | nedetectabil |
Proba se ia cu conuri de hârtie sterile, introduse pentru câteva secunde în pungile parodontale, și se trimite la laborator. Probele sunt cumulate, din mai multe pungi, iar locurile de recoltare nu au fost identice la cele două teste. „Nedetectabil” înseamnă că bacteria nu a fost găsită în proba respectivă, în cantitate măsurabilă, nu că nu mai poate reveni. Rezultatul se interpretează împreună cu examenul clinic, nu separat.
04 — Planul
Tratamentul bolii parodontale este complex și se individualizează.
În cazul acestei paciente, tratamentul început în 2014 a inclus atât terapie parodontală nechirurgicală, cât și tratament chirurgical parodontal, în funcție de zonele afectate și de severitatea bolii. Ulterior au fost efectuate ședințe de decontaminare parodontală și terapie laser, urmate de controale periodice.
Dar intervenția inițială reprezintă numai o parte a tratamentului. În boala parodontală, menținerea rezultatului depinde foarte mult și de colaborarea pacientului.
Planul propus în 2014
- Igienizare profesionalăși parodontogramă, reperul pentru fiecare reevaluare
- Test PETcu tratament medicamentos local și general, stabilit după rezultat
- Extracția dinților irecuperabiliîn special a molarilor de minte, care rețineau placa
- Chiuretaj în câmp închiscurățarea pungilor de sub gingie, fără incizie
- Chiuretaj în câmp deschisla molarii cei mai afectați, cu laser și A-PRF
- Monitorizarea igieneiși reevaluarea pungilor parodontale
- Imobilizarea dinților mobiliși echilibrarea ocluziei
- Reevaluare periodicăcel puțin o dată pe an
05 — Igiena, verificată
Placa se vede abia când o colorezi.
Placa bacteriană este cauza principală a bolii parodontale. Trebuie îndepărtată, iar rezultatul trebuie menținut. Primul pas este să o faci vizibilă: un colorant revelator o colorează în roșu, ca pacientul să vadă exact unde rămâne după periaj.
Așa verificăm la fiecare ședință dacă periajul s-a corectat, calculăm indicii de igienă și îi arătăm pacientului unde mai are de lucru. Fără igienă bună acasă, rezultatul tratamentului nu se poate menține.
Roșul din aceste fotografii este colorantul revelator, nu sânge.
Singurele zone rămase: molarii de minte.
După ce periajul s-a îmbunătățit vizibil, singurele zone în care igiena rămânea nesatisfăcătoare erau cele ale molarilor de minte. Aceștia favorizau reținerea plăcii bacteriene și au fost extrași.
06 — Tratament nechirurgical
Curățarea pungilor de sub gingie.
Chiuretajul subgingival curăță, cu chiurete parodontale speciale, spațiul de sub gingie: tartrul, placa bacteriană și țesutul inflamat (țesutul de granulație), cu scopul ca gingia să se reatașeze de dinte. Când boala a expus o parte mai mare din rădăcină, suprafața rădăcinii se netezește; procedura se numește planare radiculară (root planing).
Se face sub anestezie locală. Tratamentul medicamentos, stabilit după testul bacterian, se adaugă curățării mecanice, nu o înlocuiește.
07 — Tratament chirurgical
Chiuretaj în câmp deschis, cu laser și A-PRF.
La molarii cei mai afectați, 1.6 și 4.6, pungile nu puteau fi curățate complet fără să le vedem. Intervenția constă în incizia, decolarea și apoi sutura unui lambou gingival în dreptul dinților afectați. Așa punga parodontală și pereții ei osoși devin vizibili, iar țesutul infectat și inflamat se îndepărtează sub control vizual.
Zona a fost curățată și spălată cu antiseptice, iar laserul a fost folosit ca adjuvant, pentru decontaminare și pentru îndepărtarea țesutului inflamat.
Molarul 1.6 · dreapta sus
A-PRF, din sângele pacientei.
A-PRF se obține prin centrifugarea unei mici cantități din sângele pacientei. Din el se formează membrane care conțin trombocite și factori de creștere proprii, eliberați treptat în zona operată. Au fost așezate peste defect, pentru a susține vindecarea țesuturilor. Sunt un adjuvant și nu înlocuiesc tehnica chirurgicală.
Molarul 4.6 · dreapta jos
08 — Evoluția
Aceiași dinți, de la un control la altul.
Fotografiile se fac la fiecare control, din aceleași unghiuri, ca să poată fi comparate. Așa se vede dacă gingia rămâne stabilă și dacă igiena se menține.
Glisează pentru evoluție.
09 — Controlul periodic poate face diferența
Succesul adevărat se vede în ani.
Pacienta a revenit constant la monitorizare, cel puțin o dată pe an, iar acest lucru ne-a permis să identificăm modificările înainte ca acestea să devină probleme majore și să intervenim atunci când a fost necesar. Această disciplină a pacientei este una dintre componentele esențiale ale terapiei parodontale.
După mai mult de un deceniu de monitorizare și tratament, cel mai important rezultat al acestui caz este simplu: pacienta nu a pierdut niciunul dintre dinții pe care încercam să îi păstrăm. Inclusiv dinții inferiori care prezentau mobilitate și pentru care exista inițial riscul pierderii au putut fi menținuți.
Nu înseamnă că boala parodontală „dispare pentru totdeauna”. Înseamnă că, prin diagnostic corect, tratament și monitorizare, am reușit să stabilizăm boala parodontală și să păstrăm dentiția naturală.
Pentru mine, succesul unui tratament parodontal nu înseamnă doar cum arată gingia la câteva săptămâni după tratament. Înseamnă controlul inflamației, stabilitatea țesuturilor, menținerea funcției și, atunci când situația biologică permite, păstrarea dinților naturali cât mai mult timp. De aceea, tratamentul parodontal nu se termină odată cu ultima ședință de terapie.
„Diagnosticul stabilește direcția. Tratamentul controlează boala. Menținerea protejează rezultatul.”
Semne de care să ții cont
Ai gingii care sângerează sau dinți care au început să se miște?
Sângerarea gingivală, retracțiile gingivale, respirația neplăcută persistentă, apariția spațiilor între dinți sau mobilitatea dentară pot fi semne ale unei afecțiuni parodontale. O evaluare realizată la timp poate stabili dacă dinții pot fi păstrați și care este tratamentul potrivit pentru situația respectivă.
Fiecare caz clinic este diferit. Rezultatele unui tratament depind de diagnosticul inițial, severitatea bolii, răspunsul biologic, factorii de risc și respectarea programului de menținere de către pacient. Prezentarea acestui caz nu reprezintă o promisiune privind rezultatul unui alt tratament.
Întrebări frecvente
Despre dinții mobili și boala parodontală.
Pe larg: tratamentul bolii parodontale.
Q01Se pot salva dinții care se mișcă din cauza parodontozei?
În anumite situații, da. Mobilitatea singură nu decide extracția: contează cât os a mai rămas în jurul rădăcinii, cât de adânci sunt pungile parodontale, dacă inflamația poate fi controlată și dacă pacientul poate menține igiena și controalele. Răspunsul pentru fiecare dinte vine după diagnostic, nu înainte.
Q02Ce este testul PET și ce arată?
Este un test microbiologic: din pungile parodontale se recoltează o probă, iar laboratorul identifică și cuantifică bacteriile asociate bolii parodontale, grupate pe complexe (roșu, portocaliu, verde). Rezultatul ajută la decizia de tratament și, repetat, arată cum a răspuns infecția. Nu înlocuiește examenul clinic.
Q03Dacă testul nu mai găsește bacteriile, înseamnă că m-am vindecat?
Nu. Un rezultat „nedetectabil” arată că, în proba recoltată atunci, bacteriile respective nu au mai fost găsite într-o cantitate măsurabilă. Boala parodontală se stabilizează, nu dispare pentru totdeauna, iar de aceea controalele continuă.
Q04Cât de des trebuie controale după tratamentul parodontal?
Intervalul se stabilește individual, în funcție de risc: de regulă la 3–6 luni în perioada de după tratament, apoi cel puțin o dată pe an. În acest caz, pacienta a revenit la control cel puțin o dată pe an, din 2014.
Q05Parodontoza se poate trata fără operație?
De multe ori tratamentul începe nechirurgical: igienizare profesională, curățarea pungilor de sub gingie și controlul factorilor de risc. În zonele în care pungile rămân adânci, poate fi nevoie și de tratament chirurgical. În acest caz au fost necesare amândouă, în funcție de zonă.
Cazuri clinice
Alte cazuri documentate.
Situația ta seamănă cu acest caz?
Fiecare plan este individual. La consultație vezi pe CBCT-ul tău ce se poate face și pleci cu planul scris. Radiografia sau CBCT-ul se fac pe loc, în clinică.